Job 21

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Ascultați cu atenție cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.
3Lăsați-mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.

4Este plângerea mea adresată unui om?
Și de ce n-ar fi duhul meu nerăbdător?
5Priviți-mă, mirați-vă
și puneți-vă mâna la gură!
6Când mă gândesc la acestea, mă îngrozesc
și un tremur îmi cuprinde trupul.
7De ce trăiesc cei răi?
De ce ajung ei la bătrânețe și se întăresc în putere?
8Urmașii lor dăinuie în prezența lor, alături de ei,
iar copiii lor rămân înaintea ochilor lor.
9Casele lor sunt ferite de groază,
și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori;
vacile lor fată și nu leapădă.
11Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă
și copiii lor zburdă pe lângă ei.
12Cântă la tamburină și liră
și se bucură la sunetul fluierului.
13Își trăiesc zilele în bunăstare
și coboară în Locuința Morților într-o clipă.
14Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaștem căile Tale.
15Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?
Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?».
16Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.
Sfatul celor răi este departe de mine.

17De câte ori li se stinge candela celor răi
și vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18Sunt ei ca paiul luat de vânt
și ca pleava spulberată de vijelie?
19 Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!».
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-și dea seama!
20Ochii lui să vadă nimicirea lui
și el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21Ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

22Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?
23Un om moare în plină putere,
în deplină siguranță și fără greutăți,
24cu trupul plin de grăsime
și cu măduva mustind în oasele lui.
25Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată binele.
26 Totuși, amândoi stau în țărână
și viermii îi acoperă.

27Iată, eu știu gândurile voastre,
planurile prin care vreți să-mi faceți rău.
28Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?
Unde este cortul în care locuiesc cei răi?».
29Nu i-ați întrebat pe cei ce trec pe drum?
N-ați ținut cont de mărturia lor,
30că cel rău este cruțat în ziua nenorocirii
și salvat în ziua mâniei?
31Cine îl mustră în față pentru calea lui?
Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?
32Când este dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33Bulgării de pământ din vale îi sunt dulci;
toți oamenii merg după el,
și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.

34Deci, cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?
Nimic nu rămâne din răspunsurile voastre în afară de falsitate“.